Biografie
Ioan Pohariu a absolvit Academia de Teatru și Film din București în 1994, devenind actor profesionist și fiind angajat al Teatrului Odeon din București.
A avut numeroase colaborări cu teatrele reprezentative din România.
Ca tânăr actor, a fost întâmpinat cu bucurie de lumea artistică bucureșteană, oferindu-i-se numeroase oportunități: a jucat în „Trilogia antică” în regia lui Andrei Șerban la Teatrul Național București, în „Mizantropul” de Moliere, regia Valeriu Moisescu, „Vizita bătrânei doamne” de Durrenmatt, regia Felix Alexa, ambele piese la Teatrul L. S. Bulandra.
A fost pe rând Ştefan cel Mare din piesa „Ştefan Vodă”, după B. Şt. Delavrancea (premiul de interpretare la Festivalul de Teatru Studenţesc, Timişoara, 1992), Romeo din „Romeo și Julieta” de William Shakespeare, Egmont din „Egmont”, de J. W. Goethe, toate în regia lui Cătălin Naum; Murgu din „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte” (Teatrul L. S. Bulandra), adaptare după Eduard Covali (premiul pentru cel mai bun spectacol Festivalul de Teatru pentru Tineret, Costineşti, în anul 1993) şi Prinţul Tartaglia din „Dragostea celor trei portocale” (Teatrul Mic București), adaptare după Carlo Gozzi (marile premii la Festivalul Internaţional de Teatru, Braşov şi la Festivalul de Imagine Teatru, Satu Mare şi Premiul pentru debut la Festivalul UNITER, Bucureşti în 1995), ambele în regia Nonei Ciobanu; Umbra lui Thiestes din „Agamemnon” (Premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul de Teatru, Budapesta în anul 1993) de Seneca, Cucută din „Peleş Impărat”, după Mateiu Caragiale, unul dintre cocoşaţi din „Farsa cocoşaţilor” dupa Anton Pann (premiile pentru cel mai bun spectacol la Festivalul „Anton Pann”, Bucureşti, 1993 şi la Festivalul de Teatru Studenţesc, Sibiu, 1994), toate în regia lui Grigore Gonţa la Teatrul Naţional; Valerio din „Leonce și Lena” (Teatrul Odeon), după Georg Buchner şi Felix din „Pasărea albastră” (Teatrul Național București), după M. Maeterlinck, ambele în regia Adrianei Pereş; iar la Teatrul Odeon: Gavrilescu, ipostaza artistului din „La ţigănci”, după M. Eliade, regia Alexander Hausvater, Pullcinela din comedia dell’arte „Mincinosul”, după Carlo Goldoni, regia Vlad Mugur, Mimul din „Carlo contra Carlo”, de Paul Ioachim, regia Horaţiu Mălăele (marele premiu la Festivalul Comediei Româneşti, Bucureşti în anul 1995).
Ioan a reprezentat România la Nantes, Franţa, în cadrul unor întâlniri internaţionale ale actorilor Uniunii Europene a Teatrelor şi la Berlin, Germania, la un work-shop al interpreţilor de pantomimă – M.A.P.A. Mime Centrum.
În Coreea de Sud şi-a colorat paleta experimentală interpretând roluri precum Pierrot si Charlot.
Împreună cu regizoarea Nona Ciobanu a realizat turnee în Mexic la Pan Chan (Palenque – Chiapas) şi San Cristobal de las Casas, cu proiectul „Time and shadow”, inspirat după celebra biblie mayaşă „Popol Vuh” şi continuat apoi în 2007 la Institutul de Artă din Santa Fe, S.U.A.
Întâlnirea cu regizoarea Carmen Enache în anul 1995, practicantă și profesoară de yoga, a reprezentat un punct de răscruce în viața sa, moment în care Ioan a pășit cu fermitate pe calea trezirii sufletului prin arta divină inițiatică. De atunci, toate rolurile interpretate s-au transformat din simple măști purtate cu măiestrie, în adevărate lecții spirituale pe care actorul le asimilează și le împărtășește totodată publicului.
În calitate de actor al Teatrului Sophrozin, Ioan a interpretat o multitudine de roluri, printre care Apostolul Ioan în spectacolul-ritual „Sacrificiu”, Cel ce veghează din „Frumuseţea cea dintâi”, piese realizate de către regizoarea Carmen Enache; Androginul din piesa „Jocul divin al Vieții fericite”, Doctorul din „Îngerii Luminii”, ambele piese fiind creaţii proprii; rolul Herman din spectacolul „Călătorie spre Soare-Răsare”, în regia lui Aimen Klimmeron, adaptare după nuvela lui Herman Hesse; Abgar, regele Edessei din „Un om, o scrisoare, o cetate”, regia Sebastian Paul; Sufletul Neamului în „Darul Arhanghelilor”, Sufletul Planetei Pământ în „Darul Inimii”, Ghidul spiritual în „Școala Iubirii” și rolul Nebunului după Dumnezeu în „Jocul Regăsirii”, toate aceste ultime piese purtând pecetea regizorală a Herminei Serafim.
Totodată, Pohariu este membru fondator al Fundaţiei Cultural-Umanitare Sophrozin, al Societăţii Arte Diem şi al Fundației Anima Mundi, coordonator al Taberelor de Artă Dumnezeiască Inițiatică SiddhaArta şi al cursurilor de Artă Dumnezeiască a Actorului, coordonator al Facultății de Artă Dumnezeiască din cadrul Integral Studies Academy, coordonatorul Academiei Internaționale de Artă Inițiatică SiddhaArta.
Este cursant de yoga în grupa 28, cursant de șivaism în grupa 26 și coordonator al workshop-urilor de artă inițiatică atât din România, cât și în multe alte țări, precum Ungaria, Danemarca, Cehia, Anglia, Moldova, Italia și Argentina…
Este conștient că arta autentică este mai ales pentru un yoghin o cale a desăvârșirii spirituale, o modalitate înțeleaptă a trezirii sufletului și a regăsirii de Sine…
Aforisme proprii:
„Arta conștientă trezește sufletul contemplatorului, înduioșează înverșunarea luptătorului, supune semeția regelui, învie visul romanticului și înmiresmează calea căutătorului spiritual în toate culorile splendorii celei dintâi…”
„Arta autentică trezește în ființa contemplatorului emoţii purificatoare care generează apoi starea de catharsis menită să-i înflorească sufletul până la pârguire, să-i deschidă larg porţile inimii către splendoarea arhetipală și desăvârșita armonie…”
„Fiecare experienţă estetică, ce este trăită de noi cu intenţia vie de a o integra în domeniul superior al trăirilor sufletești foarte elevate, ne aduce, de fapt, din ce în ce mai aproape de înminunarea fără de margini pe care o resimţim atunci când rezonăm cu pulsaţia propriei Inimii.”
*****
1. Titlul conferinței susținute de Ioan Pohariu în cadrul taberei Mahashivaratri 2023:
„Arta și știința ce sunt ascunse la vedere a renunțării la armura cea otrăvitoare și ruginită a egoului și a îndoielilor diavolești de tot felul prin grația ipostazei tainice Shiva Jalandharari”
2. Exemplificarea spirituală are ca temă:
„Transcenderea egoului, pasul mereu premergător obținerii și aprofundării Libertății Dumnezeiești autentice”.